Sighetul Marmatiei la inceput de toamna, vreme calda ziua, dar racoroasa catre seara, asa e cand muntele e aproape, iar soarele se duce mai repede la culcare.
Am ramas surprinsa sa gasesc aici oameni linistiti si harnici (mult mai harnici, caci nu afli cersetori, sau oameni care sa stea la palavrageala) care sa te primeasca cu drag, chiar daca nu esti de-a lor.
Lumea aici e cu totul diferita, desi locuitorii au origini diferite (ucrainieni, romani si unguri) traiesc in pace, parca ascutand toti de glasul naturii: de cum insereaza merg cu totii pe la casele lor, iar in amurg singurul hoinar e fumul care iese din toate hornurile, chiar si de la blocuri, caci aici aproape toti inca folosesc lemnul.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu